Epitafuri

vezi cele mai frumoase și mai deosebite epitafuri de scris pe cruce sau monumente funerare

Share

Fiecare din noi am avut cel puțin o dată experiența neplăcută în care am aflat despre moartea unui apropiat și, de cele mai multe ori, vestea aceasta vine total neașteptat și provoacă o durere imensă. Te gândești imediat când l-ai văzut ultima dată, ce i-ai spus, ce ați făcut, cum era și câte și mai câte amintiri te cuprind brusc și îți lasă un gol imens în suflet.

Ai vrea să îl mai vezi, să îi mai spui ceva. Ai vrea să știe cât de mult a însemnat pentru tine. E greu, sentimentele și gândurile care te cuprind sunt sfâșietoare. Evident, primul lucru pe care îl poți face pentru a îți prezenta un ultim omagiu este să oferi o coroană funerară cu un mesaj de adio respectuos trecut pe panglica funerară. Însă, acesta nu rămâne pentru totdeauna.

epitafuri funerare 3

Un epitaf reprezintă o inscripție funerară sau o creație lirică constând într-un text scurt, în versuri sau proză, onorând o persoană decedată și care este înscris pe piatra funerară a mormântului (wikipedia). În prezent, epitafurile pot reprezenta fie expresia sentimentelor și a respectului tău față de persoana decedată, fie câteva cuvinte sau fraze spuse chiar de către decedat în timpul vieții, fie citate care i-au plăcut acestuia sau care îl pot descrie cel mai bine.  

În acest articol, am grupat epitafurile în urmatoarele categorii:

Chiar dacă unele dintre ele se potrivesc mai multor situaţii, am avut grijă să nu le repetăm pentru a-ți putea oferi mai multe idei şi sugestii din care să alegi.

 

Epitafuri pentru monumentul funerar al părinţilor

Sub o lespede de piatră,
Doarme o mamă şi un tată,
Dar părinţii mei nu mor,
Ei trăiesc prin copiii lor

 

Doamne fă-i nemuritori pe părinţii care mor ...

 

E pământul tot mai greu
Despărtirea-i tot mai grea
Sărut mâna Tatăl meu
Sărut mâna Mama mea

 

Iubirea cu care ne-aţi crescut ne umple sufletele cu amintirile voastre … odihniţi-vă în pace!

 

Enigmatici şi cuminţi terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne înapoi,
Şi fă-i tineri cum au fost. Fă-i mai tineri decât noi

 

Noi vă ţinem duşi departe,
Şi vă aşteptăm venirea.
Dar zadarnic aşteptarea,
Că voi sunteţi pe vecie.
Nu am venit să vă tulburăm somnul,
Ci am venit să vă plecăm genunchii,
Şi a noastră inimă spre Domnul.

 

Sunteţi Lumina, Gândul, Dorul nostru

 

Sunteţi veşnic cu noi, scumpii noştri părinţi

 

Pace vouă!
Domnul Isus a spus,
Că o viaţă nouă,
Vă aşteaptă sus!

 

Voi ce ne-aţi iubit în viaţă,
Amintirea ne-o păstraţi.
Șoptiţi şi al nostru nume,
Şi uitării nu ne daţi.

 

Epitafuri pentru monumentul funerar al mamei

O, Mamă, dragă Mamă,
Să ştii, că nu te vom uita,
Chiar anii de s-or perinda!

 

În acest tăcut mormânt
Odihneşte scumpa Mamă
Ce ne-a dat viaţă pe pământ

 

Veniţi la mormânt,
Spuneţi-mi orice.
Oriunde mă voi afla,
Eu vă voi ajuta.
Mama

 

O mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze, la tine tu mă chemi
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt.
Se scutură salcâmi de toamnă şi de vânt.
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…
Mereu se vor tot bate. Tu vei dormi mereu.

 

Măicuţa mea bună, m-ai lăsat plângând pe acest pământ,
Şi te voi plânge, până voi veni lângă dumneata în mormânt

 

În suflet şi în gând
Îţi purtăm noi chipul drag
Scumpă Mamă
Nicicând nu te vom uita
Şi mereu te vom chema...
Mama, Mama, Mama... 

 

E negru în jur, mămică, fără tine
Cu inima pustie ne-ai lăsat,
Ne-om închina povăţuirii tale,
Vom fi uniţi, cum ne-ai învăţat.  

 

Curată, blândă şi cuminte,
Te-ai dus în viaţa de apoi,
Lăsând în urmă oseminte,
Trudite mamă pentru noi.

 

Ai fost o mamă minunată,
Ca nimeni alta în lumea toată
Dragostea ta va rămâne mereu adevărată

 

Scumpă mamă,
Ai rămas o lacrimă eternă
În inimile noastre.

 

Epitafuri pentru monumentul funerar al tatălui

Sub această sfântă piatră,
În acest tăcut pămînt,
Scumpul tată odihneşte,
Lângă mama în mormînt

 

De ce Tu Doamne mi l-ai luat,
Pe-al meu bărbat, pe-al lor tătic,
Era prea mult de noi iubit,
De ce, de ce ni l-ai răpit?

 

Ai fost un tată minunat,
Şi un soţ mult adorat,
Noi din suflet te-am iubit,
Dar acum ne-ai părăsit.
Îngerii din cer au coborât,
Şi te-au dus la Domnul Sfânt.
Acum îţi spunem într-un glas
Te vom iubi mereu, în fiecare ceas

 

De voi, ca şi de viaţă,
M-am despărţit nevrând.
Gândiţi-vă la mine,
Măcar din când în când

 

Ai muncit întreaga viaţă,
Pentru copii, pentru casă,
Şi într-o zi tu ai plecat,
În urmă nu te-ai uitat …
Ai lăsat copii plângând,
Şi soţia suspinând.
Nu te vom uita niciodată,
Dragul nostru soţ şi tată!

 

Ne-ai fost prea scump în viaţă,
Prin moarte ne-ai lăsat,
O rană adâncă în suflet
Ce nu-i de vindecat.

 

Un soţ, un tată, un bunel
Un simplu om a fost în viaţă el
Căldura sufletului tău
Ne va încălzi mereu.

 

Am trăit gândind,
Muncind şi iubind
Voi pleca cu speranţa,
Că a rămas măcar ceva,
Din fiecare.

 

Să te iubim a fost uşor,
Să te uităm este imposibil

 

Ai plecat din lumea asta
Fără a spune un cuvânt
Ne-ai lăsat durere-n suflet
Cât trăim pe acest pământ.
Doamne ce n-aş da să pot
Roata vieţii s-o întorc
Să dăm timpul înapoi
Să te-avem tată, iar lângă noi.

 

Epitafuri pentru monumentul funerar al soţiei / iubitei

Ai fost o floare, ai fost un crin,

Cu chip frumos, cu ochii blânzi.

Tu ai plecat acolo sus,

Lăsând în urmă chin şi jale,

Urmând uşor eterna-ţi cale!

 

Şi cerul a-nceput să plângă,

Şi totul s-a întunecat,

În ziua în care ai plecat,

Şi ploi de lacrimi au căzut,

În clipa în care te-am pierdut

 

De mi-ai fi zis! Vino cu mine

Mă duc la moarte fără voie

Fără a întreba, mergeam cu tine

Şi-am fi murit tot amândoi.

 

Tu ai plecat de lânga noi,

Dar nu din viaţa noastră.

Acum tu stai doar printre nori,

Veghezi asupra noastră.

 

Ochii tăi iubiţi, plini de mângâieri,

Dulce mi-au lucit până ieri. 

 

Ai fost în viaţa noastră o avere

Şi ai plecat lăsându-ne în lacrimi şi durere

 

Ai plecat în veşnicie

Amintirea îţi este vie

Atât timp cât vom exista

Amintirea îţi vom păstra

 

Vă voi iubi din cer

La fel cum v-am iubit şi pe pământ

 

Şi florile suspină-n vânt,

Când mă aud plângând,

Şi pomenită mereu vei fi,

Atâta timp cât voi trăi.

 

Buzele tale reci

Mă cheamă mereu aici,

Să-mi amintesc trecutul

Să nu-ţi uit nicicând sărutul.    

 

Epitafuri pentru monumentul funerar al soţului / iubitului

Un dor purtat în suflet

O vreme îndelungată,

Oricât l-ar paşte moartea,

Nu moare niciodată!

 

Să poţi rămâne veşnic ca un vis,

Şi blând şi pur ca floare de cais,

Să-ţi fie noaptea lină şi senină,

Veghează-ne din ţara de lumină!

 

Cu dragoste şi mare dor

În suflet te purtăm,

Şi amintiri frumoase,

În inimă păstrăm.

 

Pe cer când soarele-i apus,

De ce să plângi privind în sus?

Mai bine ochii-n jos să-i pleci,

Să vezi pământul pe-unde treci,

El nu e mort trăieşte-n veci

E numai dus.

 

Tu te-ai supus destinului cuminte,

C-ai fost chemat de bunul Dumnezeu.

Iar noi aprindem candela aducerii aminte,

Din luminiţa sufletului tău

 

Cu dragoste şi durere, mereu eşti in inimile noastre

 

Odihneşte liniştit

C-ai fost scump şi iubit

 

Noi nu-ţi găsim asemănarea

Prin omenire şi prin grai

Şi-ţi spunem toţi cu îndurerare

Că am rămas singuri pe plai.

 

M-auzi? Te chem!

Ţi-aud suflarea, însă e departe...

Îţi caut zâmbetul, găsesc doar noaptea...  

 

Nu te putem întoarce,

Nu te putem uita

 

Epitafuri pentru monumentul funerar al copiilor

În floarea tinereţii,

Cu visul înaripat,

Tu Doamne cel puternic,

La Tine m-ai chemat

 

Suflet bun nevinovat,

Prea de tânăr ai plecat,

O rană în suflet ne-ai lăsat,

Şi până vom veni la tine,

Vom plânge neîncetat

 

Sub această piatră rece

În acest tăcut mormânt

Doarme tot ce-a fost mai dulce

Şi mai scump pe acest pământ

 

O, Doamne, cât de mult aş vrea,

Dar casa azi ne e pustie,

Doar pozele zâmbesc şi tare-aş vrea,

Să-ţi simt prezenţa încă vie

 

De acum, cea mai frumoasă stea ne va veghea de sus

 

Ai plecat din casa noastră

Fără a spune un cuvânt

Ai lăsat durere-n suflet

Cât trăim pe-acest pământ

 

Dormi în pace suflet blând,

Că şi noi venim pe rând

 

Trecând în veşnicia ce nu are sfârşit,

Ai luat cu tine raza, ce ne-a călăuzit

 

Pe pajişti albastre

Mă strigă o stea,

Şi intru în horă

De îngeri cu ea.

Sub dalbele aripi

Mă rog pentru voi…

De ce n-am putere

Să vin inapoi?!

S-aduc alinare

Părinţilor mei,

Să-i vindec de lacrimi,

Zburdând printre ei

 

Destinul te-a luat prea curând de lângă noi,

Dar din sufletele noastre nu vei pleca niciodată ...

 

Epitafuri pentru monumentul funerar al unei femei

Când dorul ne ajunge, la tine vom veni

Şi sufletul va râde când ne vom întâlni

 

Cu vremea trecătoare

Azi stinsu-m-am şi eu

Lăsând în dezolare

Pe toţi din jurul meu!

Neîndurata moarte,

Mă smulse dintre voi

Deşi-n eternitate

Etern iubi-vă voi!

 

Scurtă îmi fu viaţa pe acest pamânt,

Şi moartea nemiloasă m-a dus la mormânt.

Ca un crin de vară frumos înflorit,

În puterea vieţii eu v-am părăsit

 

Trece vremea peste tine

Printre lacrimi şi suspine

Şi lasă urme adânci

Ca şi apa între stânci

Dar inima ta curată

Tânără-i şi neschimbată

Iar sufletul tău rămâne

Cel mai frumos dar din lume

 

O scoică albastră e inima mea,

O perlă măiastră, iubirea din ea.

Scoica se sparge de stâncile reci,

Iubirea din ea rămâne în veci.

 

Sufletul e o taină, viaţa e un vis,

Sufletelor blânde, cerul e deschis.

 

Ne-ai fost scumpă tare,

Durerea nu ne dispare

 

Te-ai stins frumoasă floare,

În plină tinereţe,

Lăsând în urma ta,

Durere, lacrimi şi tristeţe. 

 

Eşti lacrima pe care, dacă o plângi, o pierzi ...

 

Departe de ochi, aproape de inimă

 

Epitafuri pentru monumentul funerar al unui bărbat

N-am vrut să plec

De lângă voi,

Să trec în nefiinţă,

Eu m-aş întoarce înapoi

Dar nu e cu putinţă

 

Ca un copac în viscol,

Gemând te-ai prăbuşit,

Şi viaţa ta frumoasă,

S-a stins în infinit

 

Din codru rupi o rămurea,

Ce-i pasă codrului de ea,

Ce-i pasă unei lumi întregi,

de moartea mea!

 

Tânăr ai plecat din casă,

Lăsând viaţa asa frumoasă,

În inimă te plângem,

În suflet te purtăm.

 

Învaţă de la viaţă

Că totu-i trecător,

Să treci frumos prin viaţă,

Să poţi frumos să mori

 

Ca un copac în viscol,

Gemând te-ai prăbuşit,

Şi viaţa ta frumoasă,

S-a stins în infinit

 

Sunt zâmbet şi lacrimi pe acelaşi obraz

Sunt râs şi durere şi vise

Sunt pus pe şotii şi plin de haz

Şi-s trist ca genele-nchise.

 

Ai fost un vis misterios,

Şi blând din cale-afară,

Şi prea a fost de tot frumos,

De-a trebuit să piară.

 

Lovit crud de-o gravă întâmplare,

Ai adormit, dar n-ai murit,

Iar noi vărsând lacrimi amare

Vom plânge veşnic la mormânt. 

 

Dulce-i amintirea

Şi lacrima-i fierbinte

Când caut chipul tău

Printre morminte...  

 

Epitafuri scurte

Atât de aproape şi totuşi atât de departe!

 

Neiertătoare zi, inevitabilă clipă

 

Nu mă căutaţi aici

Ci în inimile voastre

 

Amintirea ta va trăi veşnic în inimile noastre

 

Vei fi mereu în amintirea noastră

 

Departe de ochi, aproape de inimă

 

Cu dragoste şi durere, mereu eşti în inimile noastre

 

Veşnic viu în inimile noastre!

 

În fiecare zi îţi căutăm chipul drag

 

Cea mai mare durere

Este a ta tăcere...

 

Epitafe religioase

Dacă sufletul meu Doamne

Prea devreme Tu l-ai vrut

Mângâie Tu Doamne sfinte

Pe cei care m-au pierdut

 

Ne vom revedea odată,

Lângă Domnul când vom fi,

Şi de-acolo niciodată,

Nu ne vom despărţi!

 

Doar atunci când prin lumină,

Voi sui la Dumnezeu,

Să gândiţi şi voi la mine,

Cum în lume am fost eu

 

În floarea tinereţii,

Cu visul înaripat,

Tu Doamne cel Puternic,

La Tine m-ai chemat

 

Pace vouă! Domnul Isus a spus

Că o viaţă nouă, Vă aşteaptă sus!

 

Un lăcaş noi am aflat,

Prin Isus l-am câştigat.

 

Trăieşti ca să te trezeşti din nou

Mori ca să trăieşti din nou.

 

Nu plângeţi, cei voi dragi mie,

De sus mă voi ruga pentru voi.

 

Pentru voi cei care mă iubiţi,

Nu priviţi la viaţa care s-a terminat,

Ci la viaţa care începe!

 

Să-ţi fie somnul lin,

Şi îngerii aproape.  

 

Epitafuri deosebite

În iluzii urcă omul, în decepţii îl coboară,

Astăzi gândul te înşală, mâine timpul te omoară

 

Am parcurs calea spinoasă a vieţii pe pământ,

Unde lupta grea din floare, m-a pogorât în mormânt,

Astfel moartea-i datorie, ce-o plătim rând pe rând,

Fiecare pas ce-l facem, ne conduce la mormânt …

 

Iluziile-ţi trandafirii

Elanul, doru de-a trăi

Le-au prins discret tirana moarte

Şi le-au depus în neagra lor cetate

 

Îmi va fi dor de soare,

De lună şi de stele,

De câmpuri, munţi, de mare,

Şi viers de păsărele …

 

O, Doamne, cât de mult aş vrea,

Să fim cu toţii iar acasă,

Dar într-o zi ce n-am s-o uit nicicând,

Te-ai stins cu ochii lăcrimaţi

 

Şi lacrima-i amară

O lacrimă de rouă

Şi-o lacrimă de ceară

Că am aprins în geam o lumânare

Şi-o candelă la ce-a mai fost

Si doare.

 

Scrisoare să-ţi trimit voiam

Să fii din nou cum te ştiam,

Să vii în calea mea mereu

Că ne-ai lăsat cu suflet greu.

 

Trecătorule, când pe crucea aceasta, ochii iţi vei arunca,

Vars-o lacrimă amară din frumoasa geana ta.

Ea va fi o mângăiere pentru trupul meu cel sfânt

Şi o candelă aprinsă, pentru tristul meu mormânt.

 

Din zei de-am fi coborâtori,

C-o moarte, toţi suntem datori.

 

Nimic nu iei cu tine, când pleci de pe pământ,

Dar laşi ca amintire o cruce la mormânt.

 

Epitafuri celebre

În viață pierdem ani, iar de la moarte cerșim o clipă

 

Din întreaga noastră viaţă

Ce-am muncit pe-acest pământ

A rămas ca amintire

Crucea sfântă pe mormânt

 

Nu lacrimi vă cer vouă

Păstraţi-vă mâhnirea.

Vă cer un singur lucru

Păstraţi-mi amintirea

 

Ca o floare ce se trece

Este omul pe pământ,

Astăzi cântă şi petrece,

Mâine zace în mormânt

 

Am muncit pe acest pământ,

Pentr-o cruce ş-un mormânt

 

Nu lua viaţa prea în serios,

Oricum nimeni nu iese viu din ea.

 

În mormântul adânc şi rece

N-am cu cine mai petrece.

Mi-a fost viaţa ca o floare,

S-a stins ca o lumânare.

 

Moartea nu există.

Oamenii mor doar atunci când sunt uitaţi.

 

Nu ai decât o viaţă,

Dar dacă o trăieşti cum trebuie,

Una este de ajuns.

 

Dacă cineva va fi trist la moartea mea,

Nu voi mai vorbi cu el niciodată.

 

În concluzie, nu este ușor să alegi cel mai potrivit epitaf pentru un monument funerar și e posibil să dureze ceva mai mult până la gravarea acestuia. Epitafurile ne permit să împărtășim puțin din noi înșine și cei dragi cu generațiile următoare. Epitaful poate transmite un mesaj de înțelepciune sau un mesaj amuzant, poate rezuma experiențele proprii sau poate transmite regretul resimțit în urma pierderii celui trecut în neființă.

Nu ai găsit ce căutai? Te-ar mai putea interesa și urmatorul articol: 20 citate frumoase de pus pe cruce, texte, poezii și epitafuri celebre cu imagini

Pământul este scena,
Pe care omul apare,
Îşi joacă rolul,
Şi apoi dispare!
Comentarii
Articole recomandate