Calendar Ortodox Martie 2025

Numele lunii martie provine de la zeul Marte, zeul războiului din mitologia romană și era considerată o lună favorabilă începerii războiului. Sub conducerea împăratului Romulus al Romei, anul începea cu această lună. Dar în anul 45 î.Hr., Gaius Iulius Caesar a introdus Calendarul Iulian iar de atunci anul a început pe 1 ianuarie.

În tradiția populară românească, luna martie se mai numește Mărțișor și asta datorită sărbătorii mărțișorului ce are loc în această lună. Obiceiul dăruirii mărțișoarelor este un gest de dragoste, prietenie, respect și apreciere. De asemenea, mulți români încă păstrează tradiția sărbătorii “Zilele babei Dochia” sau “Babele” ce are loc în perioada 01 - 09 martie. Conform acestei tradiții, trebuie să ne alegem o zi din cele nouă pentru a ne reprezenta, și, se spune că, așa cum va fi vremea în acea zi, așa ne va fi și nouă norocul în anul respectiv.

În cultura modernă, luna martie este luna în care toate femeile sunt sărbătorite. Ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii. 

Iată ce sfinți sunt prăznuiți în această lună și ce obiceiuri și tradiții există în această perioadă.

Principalele sărbători creștine din luna martie:

• 9 martie - Sfinții 40 de mucenici din Sevastia Armeniei

• 12 martie - Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, Episcopul Romei

• 25 martie - Buna Vestire (Blagoveștenia)

• 26 martie - Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil 

• 30 martie - Sfântul Cuvios Ioan Scărarul

9 martie - Sfinții 40 de mucenici din Sevastia Armeniei

Sfinții 40 de Mucenici erau niște soldați din Sevastia (Armenia) care au mărturisit că sunt creștini, motiv pentru care au refuzat să aducă jertfe idolilor. În vremea domniei împăratului Liciniu (307-323), la porunca guvernatorului Agricola, aceștia au fost supuși la multe chinuri, iar în final au fost scufundați într-o apă aproape înghețată de lângă cetate.

În acea noapte de 8/9 martie a anului 320, 40 de creștini au biruit moartea, primind în chip văzut cununile muceniciei. Când torționarii au venit dimineața să vadă "rezultatele" răutății lor, în locul morții, ei au văzut viața, căci niciunul din cei 40 nu a murit peste noapte, ținuți fiind în viață de puterea Duhului Sfânt. Pentru că au fost scoși vii din lac, comandanții au poruncit să li se zdrobească picioarele cu ciocanele, tortură în urma căreia martirii au trecut la cele veșnice. Numai Meliton, un tânăr soldat, a supraviețuit torturii, a fost luat de mama sa în braței și pus în carul unde erau ceilalți 39 de martiri. Dacă îi dorea salvarea, trebuia să fie lipsit de credința în Hristos. Meliton a murit pe drum, în brațele mamei sale. 

Numele celor 40 de mucenici: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie. (sursa: aici)

12 martie - Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, Episcopul Romei

Sfântul Grigorie Dialogul (sau Grigorie cel Mare) este cunoscut drept ocrotitorul muzicienilor și al cântăreților dar și al studenților și al învățătorilor.  Este cel care a pus în scris Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, săvârșită în Postul Mare, care până atunci circula doar în formă orală.

A avut parte de o pregătire intelectuală completă, fiind îndrumat și de Sfântul Grigorie de Tours (serbat la 17 noiembrie), care îl socotea pe învățăcelul său drept "cel mai învățat om al vremii, mai ales la gramatică, dialectică și retorică".

În anul 573, la vârsta de numai 33 de ani, el a fost numit prefect al Romei, de către împăratul bizantin Iustin al II-lea, dar a renunțat la funcția politică în anul 575, după moartea tatălui său. A transformat casa părintească într-o mănăstire de călugări. După ce și-a vândut moștenirea și a împărțit mulți bani săracilor, Grigorie a întemeiat șase mănăstiri pe pământurile familiei, în insula Sicilia. Apoi, renunțând la hainele lumești, a îmbrăcat haina monahală, intrând ca simplu monah în mănăstirea înființată în casa părintească, închinată Sfântului Apostol Andrei.

În anul 590, în toiul unei epidemii de ciumă, Sfântul Grigorie Dialogul este ales episcop al Romei. În această calitate, el a condus Biserica vreme de peste 14 ani, în timpul unor mari încercări, precum inundații, foamete, ciumă și invaziile longobarzilor. A refuzat toate titlurile și onorurile, cu excepția titlului de "servus servorum Dei", adică "slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu".

Sfântul Ierarh Grigorie cel Mare a trecut la cele veșnice în ziua de 12 martie 604, în Roma. În pofida averilor aflate oricând la îndemâna sa, Sfântul Grigorie a fost caracterizat toată viața de iubirea sărăciei de bună voie. El a fost recunoscut ca Sfânt imediat după moartea sa. (sursa: aici)

25 martie - Buna Vestire (Blagoveștenia)

Buna Vestire sau Blagovestenia este praznicul în care ne amintim de Sfântul Arhanghel Gavriil care a anunțat-o pe Sfânta Fecioară Maria că va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Este prima sărbătoare confirmată în documente, dintre sărbă­torile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat la început. Astfel, unii o sărbăto­reau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia și Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie. În sec. XI, data de 25 martie s-a generalizat în toată lumea catolică, iar în Răsărit s-a generalizat probabil îndată ce Nașterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot pe 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a sec. al V lea.

Importanţa sărbătorii este subliniată de sacrificiul peştelui care se mănâncă, indiferent dacă ziua este de post sau de dulce. 

Iată câteva tradiții și obiceiuri interesante ale acestei sărbători:

• În calendarul popular Buna Vestire este cunoscută sub denumirea de Ziua Cucului pentru că în această zi are loc primul său cântec, prin care anunță vestirea primăverii. 
• Oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat: cine se ceartă în ziua de Buna Vestire are necazuri tot anul.
• Se zice că ouăle ouate în ziua de Buna Vestire nu sunt bune de mâncat, de aceea se aruncă.
• În popor există credinţa că aşa cum este vremea ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi în ziua de Paşti.

Citește mai multe despre această sărbătoare și tradițiile ei în articolul Buna Vestire (Blagoveștenia) - prima sărbătoare a Maicii Domnului

26 martie - Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil 

Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil este pomenit în următoarea zi după Buna Vestire deoarece el este cel care i-a adus Fecioarei Maria vestea cea bună a întrupării Fiului lui Dumnezeu. 

Arhanghelul Gavriil a fost desemnat de Domnul ca "duh slujitor, trimis ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii" (Evrei 1, 14). Este ocrotitorul familiilor, mamelor, copiilor, dar și ocrotitor al monahilor și monahiilor, al celor care viețuiesc în mănăstiri și în sihăstrie sau în pustie.

Sfântul Arhanghel Gavriil este Arhanghelul bunelor vestiri. De fiecare dată apare ca un mesager care aduce vești importante. Astfel, îi apare mai întâi lui Zaharia, tatăl Înaintemergătorului Domnului și îi spune că soția lui va naște la bătranețe pe Sfântul Ioan Botezătorul.  El este acela care s-a arătat Sfintei și Dreptei Ana și i-a vestit că o va naște pe Fecioara Maria. S-a arătat și păstorilor ce-și păzeau turmele, noaptea, și le-a zis: "Vă binevestesc vouă bucurie mare: că s-a născut astăzi Mântuitorul." El s-a arătat și mironosițelor, stând pe piatra mormântului și vestindu-le învierea din morți a lui Hristos. Ca cel ce a fost binevestitorul zămislirii și al nașterii, același s-a arătat a fi și Îngerul învierii. Tot el va fi cel care va vesti A doua Venire a Domnului, suflând într-o trâmbiță. Gavriil a fost de față la Patimile și la Învierea Domnului. (sursa: aici)

30 martie - Sfântul Cuvios Ioan Scărarul

Sfântul Ioan Scărarul mai este cunoscut sub numele de Ioan Sinaitul, datorită faptului că a fost egumen la Mănăstirea Sinai. Însă, pentru erudiția și cultura sa, este numit și Ioan Scolasticul. Numele de "Scărarul" sau Climacus, vine de la principala sa opera, intitulată “Scara Raiului” (“Scara dumnezeiescului urcuș”), care ne descrie viața duhovnicească sub forma unei scări cu 30 de trepte care ne duce spre Dumnezeu. 

Sfântul Ioan Scărarul a trăit între anii 578-649. A intrat în ciclul monahal la vârsta de 16 ani. L-a avut ca povățuitor pe Cuviosul Macarie, timp de 19 ani, iar după moartea acestuia, s-a retras într-o peșteră, unde a dus o viață aspră vreme de 40 de ani. Spre sfârșitul vieții, a fost rugat să se întoarcă la mănăstire și să primească funcția de egumen. A acceptat cu multă greutate această condiție și în cele din urmă, a fost de acord să le devină sfătuitor monahilor, prilej cu care a întocmit lucrarea "Scara".

Despre Sfântul Ioan Scărarul s-a spus, pe bună dreptate, că a fost ca un "al doilea Moise" în pustiul Sinai, ajungând la "Ierusalimul cel de sus" prin viața sa dedicată celor veșnice și rugăciunii. (sursa: aici)

Dacă ți-a fost util acest articol sau vrei să adaugi o completare, lasă-ne comentariul tău mai jos.